Tartrul supragingival este alb-gălbui, cu consistenţă redusă la început, dar poate ajunge la un maroniu-negru atunci când se impregnează cu coloranţi alimentari sau nicotină în cazul fumătorilor. Localizarea preferenţială a tartrului este grupul frontal inferior şi deschiderea canalelor glandelor salivare. Un periaj zilnic corespunzator și folosirea aţei dentare îndepărtează placa bacteriană. Aţa dentară este indicat să fie folosită complementar în procesul igienei orale zilnice.Tartrul subgingival este de culoare închisă şi de duritate mai mare, dens şi foarte aderent de suprafaţa radiculară. El este situat în şantul gingival, sub marginea gingivală.

În general, gingiile pacienţilor cu depuneri de tartru sunt inflamate şi sângerează frecvent la periaj. De aceea, medicii stomatologi recomandă ca perii periuţelor de dinţi să fie rotunjiţi la capete, pentru a nu traumatiza ţesutul şi mai mult.
Dacă tartrul nu este îndepărtat periodic, afectează şi ţesutul de susţinere a dintelui, nu doar gingia, toate acestea ducând la mobilizări ale dinţilor afectaţi şi, în final, la pierderea lor.

Tartrul este poros, el adunând ca un burete placa bacteriană care se depune în mai multe straturi şi se mineralizează. Astfel, depozitul se măreşte, apasă pe gingie, aceasta se retrage, lăsând dezgolită, de cele mai multe ori, rădăcina dintelui.
El se poate îndepărta doar în cabinetele medicale dentare de specialitate, printr-o metodă denumită detartraj, care la rândul ei este de doua feluri: supra şi subgingival.Detartrajul este un tratament ce constă în spargerea şi îndepărtarea depozitelor de tartru cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete. Acesta are o ansă metalică ce vibrează, iar vibraţiile produse duc la dezintegrarea tartrului. Manopera este nedureroasă, dar sensibilitatea dinților este diferită aşa că uneori poate fi neplăcut. În aceste cazuri, o simplă anestezie locală rezolvă toată problema.

Acumularea de tartru determină inflamarea gingiilor ceea ce poartă numele de gingivită, care se manifestă prin umflarea /mărirea, înroşirea, modificarea culorii şi sângerarea acestora. Dacă tartrul persistă perioade mai îndelungate pe dinţi şi, în special în regiunile subgingivale, nu doar gingiile au de suferit, ci chiar şi osul. Acesta, în încercarea de a se proteja de infecţia cauzată de bacterii, se retrage, iar implantarea dinţilor scade. Astfel, aceştia se vor mişca din ce în ce mai tare şi în cele din urma se vor pierde. Acest fenomen poartă numele de boală parodontală (aşa-numita parodontoză) şi este unul dintre cele mai dezastruoase efecte ale tartrului.

Descoperită la timp, această boală parodontală poate fi stopată, iar cauza înlăturată prin igienizări şi detartraje regulate. Se recomandă efectuarea unui detartraj o dată la 6 luni, iar la pacienţii cu implante dentare o dată la 4 luni.